File de istorie

DATE ISTORICE

1431,15 iunie- prima atestare istorică despre Edineţ.

1436- stăpîn este Luca de la Sicle.

1591- proprietar Cozma Plop.

1647- stăpîni  – Gheorghe şi Vasile Moţa.

1663- stăpîni – Gafiţa Hîşdeu şi Savin (starostele de la Cernăuţi).

1667- stăpîn  – Prodan Drăguşescu.

1697- stăpîn –  Iordache Russet.

1793– este prezentă Biserica de lemn.

1812-  familia boierului Mavrocordat cu 750 fălci de pămînt arabil, 900 fălci de fîneaţă,  800 fălci de păşune, 400 fălci– pămînt îngrădit.

1837- stăpîn –  moşierul Hlebnicov.

1859- este prezentă şcoala profesională evreiască. Satul are 324 case, 1221 bărbaţi, 1081 femei, o biserică, o casă evreiască de rugăciuni.

1861- se deschide o şcoală bisericească.

1866- mare epidemie de ciumă.

1867- deschiderea şcolii populare, cu o secţie pentru fete.

1870– prima şcoală primară particulară, s-a construit biserica Sf. Vasile.

1871- erau 9 mori de vînt. Stăpîna Edineţului Sofia Cazifin avea: 2779 desetine de pămînt, 625 desetine de pădure, sătenii aveau 1152 desetine de pămînt arabil.

1873- trecerea la Edineţ a Seminarului Teologic din Bălţi.

1875- erau 2 şcoli, Seminarul Teologic, fabrica de lumînării, 604 case, 1288 bărbaţi, 1206 femei, 180 cai, 550 vaci, 710 oi, 2 oloiniţe.

1890– spital local cu 18 paturi.

1897– în Edineţ locuiau 4230 evrei, 379 lipoveni.

1911- în Edineţ  este deschisă o fabrică de săpun. Edineţul avea  14561 locuitori.

1913– construcţia iluzionului lui Davîdov.

1928–deschiderea muzeului eparhial Hotin.

1940- Edineţul devine centru raional.

1944, 24 martie- a fost eliberat Edineţul.

Toponimia

Primul document în care apare şi Edineţul este gramota de la 15 iulie 1431 prin care domnul Moldovei Alexandru cel Bun dăruieşte lui Ivan Cupcici 14 sate cu hotarele lor vechi şi locuri pusteite pentru aşi înfiinţa sate noi şi o prisacă.

Conform acestui document vechea denumire a Edineţului este Viadineţi.

Însă un document, mai convingător, datează cu data de 18 august 1690, prin gramota dată de Constantin Movilă lui Cozma Plop, în consecinţa căruia are loc transformarea toponimicului Viadineţi în Iadineţi.

Denumirea de Edineţ este atestată documentar în anul 1663, rămînînd stabilă pînă în ptrezent.

CITEŞTE MAI MULT ;