Municipiul Edineț este centrul unuia din cele 32 raioane administrative ale Republicii Moldova. Este așezat în partea de nord a țării.
La nord se învecinează cu satul Hlinaia, la sud cu orașul Cupcini, la est cu satul Ruseni, la vest cu satul Alexăndreni.
Distanța pînă la capitala Republicii Moldova este de 201 km. În componența primăriei orașului Edineț intră trei localități: orașul Edineț, satul Alexăndreni și satul Gordineștii Noi.
Cît privește bogățiile naturale ale orașului în direcția nord-vestică iese la suprafață complexul de sisturi silurene și gresii dezagregate. Tot aici se găsește un sector compact de sisturi argiloase de culoare brună. De asemenea în apropierea orașului se întîlnesc calcare silicoase.
Suprafața
Suprafața actuală a Edinețului – intravilan și extravilan constituie 6365,9 ha, dintre care: teren arabil – 3604,3 ha; livezi și vii – 181,6 ha; teren aferent construcțiilor – 597,3 ha; suprafața ocupată de drumuri – 130 ha; terenurile fondului silvic – 922,5 ha; pășuni – 527 ha; bazine acvatice – 306,3 ha.
DATE ISTORICE
1431,15 iunie- prima atestare istorică despre Edineţ.
1436- stăpîn este Luca de la Sicle.
1591- proprietar Cozma Plop.
1647- stăpîni – Gheorghe şi Vasile Moţa.
1663- stăpîni – Gafiţa Hîşdeu şi Savin (starostele de la Cernăuţi).
1667- stăpîn – Prodan Drăguşescu.
1697- stăpîn – Iordache Russet.
1793– este prezentă Biserica de lemn.
1812- familia boierului Mavrocordat cu 750 fălci de pămînt arabil, 900 fălci de fîneaţă, 800 fălci de păşune, 400 fălci– pămînt îngrădit.
1837- stăpîn – moşierul Hlebnicov.
1859- este prezentă şcoala profesională evreiască. Satul are 324 case, 1221 bărbaţi, 1081 femei, o biserică, o casă evreiască de rugăciuni.
1861- se deschide o şcoală bisericească.
1866- mare epidemie de ciumă.
1867- deschiderea şcolii populare, cu o secţie pentru fete.
1870– prima şcoală primară particulară, s-a construit biserica Sf. Vasile.
1871- erau 9 mori de vînt. Stăpîna Edineţului Sofia Cazifin avea: 2779 desetine de pămînt, 625 desetine de pădure, sătenii aveau 1152 desetine de pămînt arabil.
1873- trecerea la Edineţ a Seminarului Teologic din Bălţi.
1911- în Edineţ este deschisă o fabrică de săpun. Edineţul avea 14561 locuitori.
1913– construcţia iluzionului lui Davîdov.
1928–deschiderea muzeului eparhial Hotin.
1940- Edineţul devine centru raional.
1944, 24 martie- a fost eliberat Edineţul.
Toponimia
Primul document în care apare şi Edineţul este gramota de la 15 iulie 1431 prin care domnul Moldovei Alexandru cel Bun dăruieşte lui Ivan Cupcici 14 sate cu hotarele lor vechi şi locuri pusteite pentru aşi înfiinţa sate noi şi o prisacă.
Conform acestui document vechea denumire a Edineţului este Viadineţi.
Însă un document, mai convingător, datează cu data de 18 august 1690, prin gramota dată de Constantin Movilă lui Cozma Plop, în consecinţa căruia are loc transformarea toponimicului Viadineţi în Iadineţi.
Denumirea de Edineţ este atestată documentar în anul 1663, rămînînd stabilă pînă în ptrezent.
Bună ziua! Vă pot ajuta să găsiți informații de pe acest site. Ce anume căutați?
Răspunde automat, pe baza conținutului acestui site. Nu introduceți date personale.
Acest site folosește cookie-uri necesare pentru funcționarea corectă și, opțional, cookie-uri de analiză a traficului, doar cu acordul dumneavoastră. Politica de cookie-uri
Preferințe cookie-uri
Necesare
Necesare pentru funcționarea site-ului (de exemplu, prevenirea votului dublu la Sondaje). Nu pot fi dezactivate.
Analiză
Ne ajută să înțelegem cum este folosit site-ul, ca să-l putem îmbunătăți. Dezactivate implicit.